SIGISMUND TODUȚĂ
Sigismund Toduță (născut în data de 17 mai 1908, Simeria – decedat în data de 3 iulie 1991, Cluj-Napoca) a fost un compozitor, muzicolog, profesor român, membru corespondent (martie 1991) al
Academiei Române. Liceele de Muzică din Cluj-Napoca și Deva îi poartă numele.
Și-a realizat studiile superioare la Conservatorul de muzică și artă dramatică din Cluj (1926-1930, secția pedagogie; 1926-1932, secția pian; 1930-1936, secția compoziție), unde i-a avut printre profesori pe Ecaterina Fotino-Negru (pian) și Marțian Negrea (compoziție). A urmat specializări în Italia, la Roma, la Academia Santa Cecilia (1936-1938) - cu Ildebrando Pizetti (compoziție) și Alfredo Casella (pian) - și, în paralel, la Pontificio Istituto di Musica Sacra (1936-1938), pentru muzică sacră, compoziție religioasă și orgă. A fost profesor de muzică la Blaj (1932-1943), apoi asistent-corepetitor la Conservatorul de muzică și artă dramatică Cluj-Timișoara (1943-1944, în timpul cedării Ardealului). După război devine secretar artistic al Filarmonicii "Ardealul" din Cluj (1945-1949). Începând din anul 1947 a fost profesor de teorie-solfegiu-dictat, armonie, contrapunct, fugă, forme și compoziție la Conservatorul G. Dima din Cluj (până în 1973), a deținut și funcția de rector din 1962 până în 1965, iar din 1973 până în 1991 a activat ca profesor-consultant. Între anii 1971 și 1974 a condus Filarmonica de Stat din Cluj.
A obținut titlul de doctor în muzicologie (Roma, 1938) la Institutul Pontifical pentru Musică Sacră, cu tema "Transcrierea și comentarea unor lucrări de tinerețe, necunoscute, semnate de G. Fr. Anerio". Fiind întâiul român cu acest titlu academic, i se încredințează, începând din anul 1970 - pentru prima dată în România - conducerea științifică a doctoratului în stilistică muzicală. A fost membru al Academiei de științe sociale și politice (1970-1989) și membru corespondent al Academiei Române (martie 1991).
Activitatea sa creatoare a fost recompensată cu numeroase distincții: premiul al II-lea de compoziție "George Enescu" (1940); premiul "Robert Cremer" (1943); Premiul de Stat (1953, 1955); premiul "George Enescu" al Academiei Române (1974); în 1957 titlul de Maestru Emerit al Artei; premii ale Uniunii compozitorilor (1973, 1976, 1978 și 1983 - marele premiu). În cele trei perioade de creație ale lui Sigismund Toduță se disting tendințele de apropiere și contopire ale intonațiilor religioase gregoriene și bizantine cu cele folclorice (românești) și de aplicare a lor pe trunchiul marilor forme ale muzicii europene. Sunt prezente elemente ale unor orientări neorenascentiste și neobaroce (în prima perioadă de creație); pentru ultima perioadă este caracteristică orientarea spre eterofonie și spre un modalism intens cromatizat. Se remarcă un stil elaborativ, de natură simfonică, și tendința spre articularea polifonică. Sigismund Toduță are o evidentă înclinație spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală. Este primul compozitor român care, după George Enescu și Paul Constantinescu, ajunge la un adevărat stil personal.
-
- Missa pentru cor mixt cu acompaniament de orchestră (1937)
- Psalm 97 pentru cor mixt, soliști și orchestră (1938-39)
- Psalm 133 pentru cor, soliști și orchestră
- Copiii cântă – Suită pentru cor de voci egale și orchestră de coarde, versuri de Ana Voileanu-Nicoară (1960)
- Balada steagului - pentru soprană, cor mixt și orchestră, versuri de Victor Tulbure (1961)
- Miorița - balada-oratoriu pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri populare (1978)
- Pe urmele lui Horea - oratoriu pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri populare (1978)
- Meșterul Manole - operă-oratoriu în trei acte, după drama omonimă de Lucian Blaga (1980-83)
- 4 Lieduri pentru soprană și orchestră, versuri de W. Shakespeare, Fr. V. Schoeber, R. M. Rilke, Ch. Baudelaire
-
- Eglogă pentru orchestră mare (1933)
- Trei schițe simfonice pentru orchestră mare (1936)
- Variațiuni simfonice pentru orchestră mare (1940)
- Concertul (nr.1) pentru pian și orchestră (1943)
- 4 Intabulaturi pentru lăută de Valentin Greff Bakfark, transcriere pentru orchestră de coarde (1950)
- Divertisment pentru orchestră de coarde (1951)
- Concertul nr.1 pentru orchestră de coarde (1951)
- Simfonia I (1954)
- Simfonia a II-a în re minor, cu orgă, "În memoria lui George Enescu" (1955)
- Simfonia a III-a "Ovidiu" (1957)
- Uvertura festivă (1959)
- Simfonia a V-a (1962/75)
- Concertul pentru suflători și percuție (1970/1976)
- Concertul nr.2 pentru orchestră de coarde (1972-73)
- Concetrul nr.3 pentru orchestră de coarde "in stile antico" (1974)
- Stampe vechi pentru orchestră de coarde (1974)
- Simfonietta "in antico stile" (1977)
- Concertul nr.4 pentru orchestră de coarde (1980)
- Concertul pentru flaut și orchestră de coarde (1983)
- Concert (nr.2) pentru pian și orchestră (1986)
- Concertul pentru oboi și orchestră de coarde (1989)
-
- Cvartet de coarde (1936)
- Preludiu pentru pian
- Părintele Hubric văzut de Dr. S. Toduța pentru pian (1944)
- Piesă... pentru pian
- Passacaglia pentru pian (1943)
- 3 Schițe pentru pian (1944)
- Sonatina pentru pian (1950)
- Suită de cântece și dansuri pentru pian (1951)
- Sonata pentru flaut și pian (1952)
- 10 Colinde pentru pian (1952)
- Sonata pentru violoncel și pian (1952)
- Sonata (nr.1) pentru vioară și pian (1953)
- Adagio pentru violoncel și pian (1954)
- Sonata pentru oboi și pian (1955)
- 4 Schițe pentru arpă (1958)
- 4 Piese petru pian (cca.1958)
- 6 Piese pentru pian (cca.1960)
- Trenia pentru pian (1970)
- Preludiu – Coral – Toccata pentru pian (1973-1974)
- Terține pentru pian (1975)
- Joko – 4 piese pentru arpă (1978)
- ...pentru pace - pentru pian (1987)
- Sonata nr.2 pentru vioară și pian (1981)
- Sonatina pentru vioară și pian (1981)
- 6 piese pentru oboi solo (1981)
- Simfonia B-A-C-H pentru orgă (1984)
- 7 Coral-preludii pentru orgă (1985)
- Recitativo - pentru pian (cca.1985)
- Sonata nr.2 pentru flaut și pian (1987-88)
- Sonata pentru flaut solo (1989)
- Sonata pentru violoncel solo (1989)
-
- Liturghia (nr.1) Sf. Ioan Gură-de-Aur pentru cor mixt (1937)
- Psalm 23 pentru cor mixt (1937)
- Psalm 97 - pentru cor mixt și orgă (1938)
- Psalm 133 - pentru soliști, cor și orchestră (1939)
- Arhaisme - pentru cor mixt, versuri Mihail Celerianu (1942/1968)
- 20 Coruri - pentru voci egale (1958-59)
- 5 Melodii bănățene - pentru voci egale bărbătești (1955-58)
- 10 Coruri mixte (1950-56)
- 15 Coruri mixte (1969)
- Triptic - pentru voci egale, versuri Ana Voileanu – Nicoară (1951)
- Norul - pentru voci egale, versuri Vlaicu Bârna (1951)
- Cântec de leagăn - în formă de canon pentru voci egale (1955)
- Imn pentru pace - pentru cor de copii, cu acompaniament de pian, versuri Vlaicu Bârna (1956)
- Codrule, când te-am trecut - pentru voci bărbătești (1960)
- Înălțimi - pentru voci bărbătești, versuri Ștefan Bitan (1961)
- 2 Madrigale - pe versuri de Dante pentru cor mixt (1965)
- 6 Cântece populare (1973)
- La râul Babilonului - pentru cor mixt (1974)
- Liturghia (nr.2) (cca.1974)
- Cântec pentru pionieri pentru cor de copii și pian, versuri de Ana Voileanu Nicoară (1976)
- La curțile dorului – 3 madrigale pe versuri de Lucian Blaga (1978)
- 4 Madrigale - pe versuri de Lucian Blaga pentru cor mixt (1981)
- 10 Miniaturi corale - pentru voci egale, versuri populare
- 3 Coruri - pentru voci egale, versuri Lucian Blaga (1986)
- Doină 1, Doină 2, Joc - pentru voci egale și pian, versuri populare (1985)
- 2 Coruri pentru voci egale versuri Ana Blandiana (1989-90)
-
- Somnoroase păsărele, versuri Mihai Eminescu (1943)
- Tăcerea ta, versuri Octavian Goga (1943)
- Curcubeul dragostei, versuri Mihai Beniuc (1947)
- Bureți, versuri Vlaicu Bârna (1951)
- 4 Cântece populare - pentru voce și pian (1953)
- 9 Mai 1895, versuri Lucian Blaga (1957)
- 14 Lieduri - pentru voce și pian, versuri Lucian Blaga (1984)
- 16 Lieduri - pentru voce și pian, versuri Ana Blandiana (1987)
- 5 Lieduri - pentru voce (S) și pian versuri de W. Shakespeare, Fr. V. Schoeber, R. M. Rilke, Ch. Baudelaire, E. Montale (1987)
- 5 Lieduri - pentru voce (Bar sau Ms) și pian, versuri Lucian Blaga (1983/1988)
-
- Ordinul Muncii clasa a II-a (1964)
Înapoi la pagina CULTURA
|
