În anii 1862-1869, pe Valea Mureşului s-a construit prima cale ferată din Transilvania: Arad-Alba-Iulia, cu ramificaţiile Simeria-Petroşani şi Simeria-Hunedoara. Amplasarea în zona de varsare a Streiului în râul Mureş a atelierului pentru reparat locomotive şi vagoane, precum şi a unei gări de călători a dat naştere în acest loc Coloniei Simeria, unde locuiau muncitori români, germani, maghiari, slovaci, polonezi, italieni şi sârbo-croaţi.
În jurul coloniei se înfiripă localitatea Simeria, care, după 1885, capătă caracter permanent. Încet, încet aici se ridică edificiile unor insituţii importante pentru o astfel de aşezare: locuinţe pentru funcţionari, poşta, spitalul feroviar (sf.sec.XIX), şcoala elementară (1875), grădiniţa (1884). După Primul Război Mondial şi Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, în Simeria se edifică biserica ortodoxă, apar filiale ale băncilor, clădirile băii comunale, a primăriei şi este ridicat monumentul din centrul oraşului, în cinstea eroilor localităţii. Odată cu sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în Simeria se refac atelierele de locomotive şi vagoane, se dezvoltă industria de prelucrare a marmurei, cea de pregătire a fierului vechi pentru oţelăriile Hunedoarei, se înfiinţează o fabrică de industrializare a laptelui, se dezvoltă agricultura, pomicultura, creşterea animalelor. În anul 1952 Simeria a fost declarată oraş, înglobând şi localităţile limitrofe Simeria Veche, Cărpiniş, Sântandrei, Săuleşti, Uroi, Bârcea Mare. |